Dimineata, parca ai mai dormi. Pe drum spre job te apuca nervii numai cand te gandesti la ce ai de facut. Ti se pare ca toate filmele cu workaholics sunt niste clisee inventate de sefi pentru ca mitul sa continue. Te distreaza sa primesti si sa trimiti e-mailuri funny cu bancuri despre sefi, pps-uri si imagini cu animalute dragalase in timpul programului. Traiesti pentru pauzele de cafea, weekenduri si concediu. Nici macar banii pe care ii castigi nu te mai bucura. Mai rau, crezi ca starea asta e normala, si toata lumea isi uraste jobul. Asa sa fie?
"De ce tocmai eu?"
Nu esti multumita de jobul pe care il ai acum. Daca nu iti place jobul in ansamblu, cel mai probabil nu iti place ceea ce faci; rareori are legatura cu faptul ca nu te intelegi cu colegii, nu te simti in largul tau. Teoretic, daca un grup de oameni e animat de aceleasi idealuri profesionale si daca fiecare lucreaza cu placere, legatura se creeaza de la sine. Asa ca, cel mai probabil, jobul in sine e cel care te nemultumeste. De ce si ce ai putea face ca sa fie mai bine?
Parca toti prietenii tai si-au gasit locul...de munca, cel putin. Care mai de care, la intalnirile voastre din weekend povesteste ceva funny de la job, cum a facut fata unei situatii delicate, poate de o potentiala promovare. Ii invidiezi un pic; adica de ce ei da, si tu nu? Si tu ai vise, si tu vrei sa te duci cu drag la serviciu. Decat sa dai vina pe noroc, sansa, pile si alte motive "populare", mai bine uita-te atent in ograda ta. Si ca sa fie si mai simplu, uite cateva situatii in care ai putea sa te regasesti - ce, credeai ca esti singura?
Tii locul cuiva
S-a intamplat cam asa: sefa te-a chemat in birou si te-a laudat ca esti nepretuita pentru companie, ca esti fata de gasca, in fine. Tocmai cand credeai ca e rost de o promovare sau macar de o crestere substantiala a venitului si - recunoaste, deja iti facusesi o lista de cumparaturi in cap. Boom! cade bomba. Sefa te roaga sa ii tii locul colegei care tocmai pleaca in concediu de maternitate... "numai pentru cateva luni". Si-uite asa te procopsesti cu o treaba pentru care nu te-ai angajat in the first place - pentru cine stie cat timp. Varianta cea mai horror: ti se adauga la multele tale sarcini si sarcinile persoanei careia ii tii locul. Se putea mai rau?
Ce poti sa faci? Daca simti ca te copleseste situatia, discuta cu sefa ta despre posibilitatea de a imparti sarcinile cu altcineva. Centreaza discutia pe ideea ca nu vrei sa aiba de suferit calitatea muncii tale. Orice sef competent ar trebui sa priceapa ca mai presus de resursele financiare alocate sunt cele umane - mult mai importante. Si doar a-ti macina nervii la "foc mic" e mult mai costisitor in final pentru companie decat a gasi totusi o solutie pentru suprasolicitarea ta.
Ai un job de compromis
E greu sa gasesti un job bun exact atunci cand cauti. Asa ca e foarte probabil sa nu fi gasit ceva mai bun. Dar banii trebuie sa vina, life goes on, asa ca ai batut palma - cat de rau poate fi? La interviu ai promis zambind ca esti flexibila, te adaptezi usor cu un colectiv nou si nu te derajneaza sa iti schimbi un pic directia in cariera - spre largirea orizonturilor, cu toate panzele sus! Uitandu-te in urma, parca regreti ca ai facut asa, pentru ca ai ajuns sa urasti ideea de a veni in acel loc in fiecare zi. Nu te simti implinita, nu-ti place ce faci, nu-ti gasesti locul. Si asta se vede.
Ce poti sa faci? Pastreaza-ti orizontuile deschise! Nu renunta la visurile tale. Optiunile tale nu se
incheie aici. Chiar daca esti angajata aici, nu inseamna ca nu esti libera sa cauti in continuare. Gandeste-te ca ai fost norocoasa ca ai gasit un job exact atunci cand aveai nevoie. Dar asta nu inseamna sa te resemnezi. Revizuieste ce scrie in contract si nu te sfii sa mergi la interviuri sau sa dai "sfoara-n tara" pe la prieteni si cunostinte ca vrei alt job. Ideea e sa nu ajunga vestile la cine nu trebuie. Good luck job-hunting!
Aspiri sa ajungi mai sus
De ceva vreme, te bate gandul de a avansa. Ai facut treburile "de jos", ai trecut prin toate etapele, indeplinesti conditiile si tot... astepti. Pur si simplu nu te mai simti confortabil cu atributii care nu se mai potrivesc cu nivelul de competenta la care ai ajuns. Dimplomele, experienta, cursurile tipa din portofoliul tau si tu astepti sa te califici pentru jobul mult-visat, sa te propuna cineva, sa te observe, sa iti dea ceea ce meriti. Prietenii tai deja s-au cam saturat de discutiile in care le demonstrezi, la punct si virgula, toate motivele pentru care ar trebui sa fii tu propusa pentru urmatoarea promovare. Daca tu esti convinsa, i-ai convins si pe prietenii tai... ce ramane de facut e sa convingi pe cine trebuie.
Ce poti sa faci? Poti incepe prin a nu le mai tine predici prietenilor. Indreapta-ti energia spre ceva mult mai util: personal branding. Arata-ti competentele, preia initiativa, impli-cate fara a astepta o invitatie speciala. Vino cu idei, propuneri si arata ca stii despre ce e vorba in propozitie! Dupa cateva interventii-cheie, ceva tot se va intipari in mintea sefului despre contributia ta. Solicita o intrevedere in care sa discutati despre traiectul tau profesional.
Viata dupa job
Daca jobul nu e chiar capitolul tau preferat din viata, ai grija ca restul aspectelor sa iti mearga bine
Clarifica. Gandeste-te la ce ti-ar placea sa faci sau macar in ce domeniu. Fa sapaturi, daca e nevoie poti ajunge chiar la un specialist in consiliere vocationala. Scapa de confuzie si afla care e cea mai buna optiune de cariera pentru tine! Pana nu incerci si nu risti, nu castigi si nu stii ce pierzi!
Specializeaza-te. Fa cursuri, imbunatateste-ti sansele pentru succesul profesional. Cu cat iti identifici mai bine slabiciunile, cu atat mai bine poti sa iti antrenezi aceste aspecte. Ai sansa sa inveti lucruri noi, sa intalnesti oameni interesanti si sa cauti un job mai bun.
Ai grija de cei care conteaza. Atunci cand nu iti merge bine la job, viata ta personala sufera. Incet-incet, poti deveni obosita, plictisita, uracioasa cu cei dragi. Si nu ai vrea sa aiba de suferit relatiile tale cele mai importante. Nu aduce "undele" negative in timpul liber petrecut cu cei dragi.
